“Vrei să-ți treacă? Mănâncă, bea, fă petreceri și magnetizează-te, dar magnetizează-te strașnic cu jamaică…” (D’ale carnavalului, Ion Luca Caragiale)
În lipsă de jamaică, sunt bune și vișinele adunate de pe un fund de damigeană. Nu multe, cât să–ncapă-n palmă, așa. O palmă de handbalist.
Mai ai nevoie de ciocolată simplă, cu lapte (eu am luat trei tablete Milka de Mega-ul din colț) și de un suport pentru cuburi de gheață (îl recomand pe cel din silicon, dar nici cel din plastic nu e de lepădat dacă îl ungi cu puțin ulei).
Ciocolata se rupe-n bucăți și se topește în ibric deasupra unei oale în care clocotește apă (bain-marie i se mai zice procedeului de către bucătari). Nu direct pe foc, că se arde zahărul din ea și-o să afumi și bucătărie, și casă, și scară, și bloc, și cartier (#ampățit).
Torni puțină ciocolată în mulajul din silicon pentru cuburi de gheață, pui o vișină din care ai scos sâmburele (#ampătit și să uit să-l scot, noroc că știu un dentist bun) și completezi cu ciocolată topită până la jumătatea formei (eu m-am dus până în buză și au ieșit cam înalte bomboanele).
Bagi mulajul la congelator vreo 15 de minute și gata.
P.S. Grijă mare, că după 5-6 bomboane consumate începi să te magnetizezi.
„Lucrează magnetismul… arde… foc… Pfu! cald mi-e!”
