Cuvânt-înainte:
De câte ori trecea doctorul pe lângă pat, îl auzeam spunând „- Moare…” . Am băut două butoaie de moare și n-am mai murit.
Nu arăt cu degetul spre tine, că n-aș vrea să te confund – ferească Dumnezeu! – cu cel care exagerează de sărbători, dar îți las aici o rețetă clasică de curățat chakrele. Să fie acolo.
Am luat din piața 1 Decembrie un kilogram de cartofi (pe alese, albi și mici), trei morcovi, o rădăcină mare de păstârnac, una mare de pătrunjel, una mică de țelină și-o legătură de leuștean uscat. Anterior, luasem doi litri de zeamă de varză din Obor (vă trebuie doar un pahar-maximum două la ciorbă, dar, pentru că mi s-a dat gratis, am luat și eu mai multă, că și bătaia-i binevenită dacă e degeaba).
Am dat pe răzătoarea mare rădăcinoasele, am tăiat mărunt o ceapă mare și le-am călit pe toate în oala pentru ciorbă dimpreună cu o lingură mare de ulei de floarea-soarelui. După ce s-au înmuiat respectivele, am adăugat patru pahare mari cu apă, cartofii tăiați sub formă de cuburi medii, un ardei gras taiat așijderea și am lăsat să fiarbă totul la foc mic până trece furculița lejer prin cuburile de cartofi.
La final am vărsat în oală două cești de zeamă de varză încălzită înainte, tarhon pus de mine în oțet (cât prinzi între arătător și opozabil când bagi mâna în borcan) și leuștean uscat. Am pus și-o mână de fidea după ce am stins focul și am lăsat-o să se umfle ea singură și să-și ia gust.
Se lasă ciorba să se răcească și se consumă cu pâine de la Vel Pitar, cu ardei iuți din borcan, cu vișinată sau țuică. Ah, și ponderat, pentru că scoate demonii din om.
Bune obiceiuri 🙂
Si eu bagai azi o ciorba de rosii pe post de masa de pranz-seara. Mi se paru asa de simpla ca nu-mi mai trebuie nimic pana maine 🙂